GIF elena copuzeanu

Gif Este punerea in scena a relatiei performative care apare intre doua artiste cu bacgrounduri diferite insa cu afinitati in ceea ce priveste energia miscarii, caligrafia dansului, poetica gesturilor, subtilitatea intentiilor in actiune si gustul pentru anumite ritmuri vizuale si auditive. Este un dialog, deseori telepatic, in care ne implicam total corpul si gandurile, atentia, prezenta scenica. Mai mult decat o propunere (…) este o experienta alcatuita mai exact din trei secvente, care se construiesc pe parcursul piesei  in contrast si in crescendo, dar nu la nivelul energiei miscarii ci la nivelul progresului intimitatii, intelegerii dintre noi. (O trasatura speciala a acestei piese va fi ca, pe parcursul unei anumite perioada de timp, secvente din acest dialog coregrafic, il voi transfera in strada, sub forma unor performance-uri de sine statatoare, invitand trecatorii sa aduca un feedback sau sa participe  activ prin ceea ce isi aleg ei. Documentarea acestui demers colateral, poate  face parte ulterior din “reorganizarea” piesei – un exemplu pentru asemenea actiune se poate vedea aici  https://www.youtube.com/watch?v=q2TY0O3FHds

Quantified self - elenacopuzeanu

Cuantificarea sinelui este printre ultimele
metode descoperite, pusa la dispozitia autocunoasterii si autodezvoltarii. In
acest performance, textul prezentat este un extras rezultat dintr-un proces al
quantificarii personale cat si a spatiului inconjurator. Este autoquantificarea
o metoda suficienta ca sa ne cunoastem? Ca sa ne stapanim? Sau ca sa ne depasim
limitele? Ori ca sa ne fereasca de evenimente indezirabile? Ori ca sa ne aduca
mai aproape unii de altii? Acest text simplu, alcatuit  din quantificarea corpului performerului, cat
si a dimensiunilor si greutatii obiectelor si 
a altor elemente care compun spatiul inconjurator, devine pe masura ce e
spus, parte dintr-un soi de décor invizibil, care creste si se intinde invaziv,
anost si absurd in jur ( la fel cum metrii, centimetrii, gramele sau
kilogramele sunt luate in calcul drept unitati de masura de care nu putem scapa
fiind cumva agatate de noi tot timpul) aceste unitati de masura care ne
urmaresc perpetuu, si in functie de care ne stabilim spatiul intim, proximitatea,
limitele interioare, granitele si relationarile cu ceilalti. Atentia, cel de-al
doilea ittem asupra caruia textul face referire, este cea care ne ajuta sa ne
orientam printre noi si noi parametrii. In urgenta autoperfectionarii atentia
este prima in setul de valori umane, care ne promite performanta in baleiajul
continuu printre metrii, kilograme, diverse inaltimi si densitati
inconjuratore. La capatul autoperfectionarii, al quantificarii sinelui sau a
celor din proximitate, ne pandeste asemanarea pana la identitate cu un bun
angajat al SRI-ului.

In scurta si succinta coregrafie de exemplificare, performerul  capteaza atentia martorilor privitori,
aducandu-i pe acestia obsesiv, cat mai aproape de fiecare detaliu al spatiului
inconjurator, cat mai adanc in intimitatea gandurilor si corpului prezent pe
scena. "Energia urmeaza intotdeauna atentia” ne spune acesta. Corpul
intors inspre sine insusi absoarbe atentia „obligand” spectatorii sa se
focuseze doar pe suprafata pe care o ocupa acesta in spatiu. Inverseaza
planurile, se misca si inainteza forjand 
in plan orizontal, in ritm metronomic antrenand in patternul
rotatiilor  timpul ca pe un element
scenografic, manipulabil. Insasi lumina e resorbita cu fiecare miscare de
rotatie a corpului, pana la disparitie. Si disolutie.

ElenaCopuzeanu/Intalnirea/XII interactiuni in spatiul proxim

Am propus mai multe performance-uri si nu unul singur. Unul singur nu ar fi fost suficient ca sa raspund in mod real si nu formal acestei teme. Am avut XII interactiuni in spatiul public si am gandit acest demers ca pe un periplu al mai multor proteste. In acelasi timp mi-a placut ideea unei coregrafii a ''acestui'' personaj care trece prin oras, la diferite ore si prin locatii diferite purtand un mesaj care sensibilizeaza, care trezeste constiinte si provoaca perceptia. Un mesaj care risca sa puna in discutie statutul de "simplu" trecator cu atentia in stand by. A fost de la inceput un experiment captivant/solicitant. Am ales asumat aceasta cale de comunicare, directa, pe strada... Pe strada se moare, pe strada se doarme, strazile sunt bombardate, pe strada se intampla occupy, se protesteaza. Pe strada fiecare trece cu gandurile sale, fiecare e cu lumea sa interioara, e greu, dificil, delicat sa te adresezi direct, sa-i ceri unui om sa se opreasca, sa asculte, sa inteleaga, sa empatizeze. De ce? Cand are omul dreptul sa-si protejeze spatiul privat si cand e obligat moral sa se implice, lasand propriile urgente sau propriul confort deoparte? Cu toate astea, mi se pare cel mai dezirabil loc pentru a pune la incercare capacitatea unui act al comunicarii de a-si face inteligibil mesajul.
Prezentarea finala a constat in: 1 expunerea filmarilor celor XII interactiuni plus prezentarea celorlalte materiale pe care le-am folosit in dramaturgia protestelor si 2: un remake al propriei mele morti somnoroase ( celor prezenti le-au fost impartite postcarduri ce aveau pe o parte imaginea corpului performerului intr-o pozitie egal asemanatoare cu un somn odihnitor sau cu un corp lipsit de viata iar pe verso instructiuni pentru performance-ul care tocmai urma sa se intample. Imaginea din aceste postcarduri aparea si in video prin insertii fugitive de o secunda, contapuncte la derularea filmarilor). Adaug multumiri speciale lui Mihai Tutu care a filmat fiecare performance si impreuna cu care am editat/montat ulterior intreg materialul.

ElenaCopuzeanu/Quantified self

Cuantificarea sinelui este printre ultimele metode de autocunostere si autodezvoltare. Modaliate de cercetare, de cunoaștere și de transformare a realității totusi insuficienta ca sa putem atinge standardele unei pshihologii integrale transpersonale, iluminarea ori ca sa ne creasca capacitatiile extrasenzoriale pentru a putea evita evenimentele indezirabile. Lungimea, latimea si inaltimea aceste aspecte atat de necesare pentru determinarea intinderii figurilor si corpurilor care umplu spatiul sunt quantificate parcimonios. Oralitatea in acest "exercitiu de stil" isi pierde insa orice aspect firesc. Graiul viu, devine metoda de livrarea obedienta si neutra a unor parametrii continuti in ambient. Dupa epuizarea relativa a consemnarii tuturor aspectelor inconjuratoare, in contrast, performerul pune la dispozitie si propune ca viabila o experienta cu densitate diferita, a corpului scutit de obsesia cuantificarii, care se misca intr-un balet neproblematic in acord doar cu propriile impulsuri si ritmuri interioare.  

ElenaCopuzeanu-Gif

nn 

Gif

Este punerea in scena a unei co–creatii performative care apare in intalnirea dintre doua artiste cu bacgrounduri in arte vizuale  si coregrafie ( Elena Copuzeanu si Georgiana Dobre ) insa cu afinitati in ceea ce priveste energia si calitatea miscarii, caligrafia dansului, poetica gesturilor, nuantarea intentilor in actiune si gustul pentru anumite ritmuri vizuale si auditive.

                                                              *

Este in primul rand un dialog, o comunicare frusta, deseori telepatica, in care ne aducem impreuna  raspunsul  spontan si autentic al corpului, gandurile, atentia, prezenta scenica. Mai mult decat o propunere  pe temele dialogului, comunicarii, depasirii granitelor si limitelor interioare si asumarea diferentelor(…) este o Experienta ce va fi imbogatita cu noi provocari si  pe care o organizam  mai exact  in trei momente distincte, desfasurate pe parcursul piesei  in contrast si in crescendo, nu doar la nivelul abordarii miscarii  si ambientului ci  si la nivelul progresului dialogului si schimbului informatiei dintre noi.

Insa o trasatura speciala a acestei piese va fi faptul ca secvente din acest proiect coregrafic, le vom transfera in strada, sub forma unor performance-uri de sine statatoare. Vom extrage segmente din performance si le vom aduce in strada in varii locatii, vrand astfel sa largim si sa depasim cadrul demersului nostru artistic cu intentia de a deschide  si a stabili un dialog cu oamenii din afara publicului specific. Oameni pe care de obicei ii consideram ca fiind straini unui demers artistic, care au preocupari si interese considerate diferite, care nu au legatura si contingenta cu o viziune artistica, a caror abordari sunt de alta natura, care vin din medii  diverse si care totusi  pot reactiona surprinzator de viu si entuziast la o propunere de implicare si de asumare. Interventiile noastre in spatiul public vor viza includerea acestor particularitati de abordare, dialogul, feedback-ul si participarea lor activa prin sugestii si interventii in lucrarea noastra. Documentarea acestui demers colateral, o sa contribuie ulterior la “reorganizarea” piesei. Exemple pentru acest tip de interactiuni se pot vedea accesand aceste linkuri:

https://www.youtube.com/watch?v=kJ6LV8PnqEw

https://www.youtube.com/watch?v=q2TY0O3FHds

Nu vrem sa facem din aceasta piesa un proces de creatie “static” solidificat intr-o forma si categorie fixa, ci vrem sa-l transformam intr-un demers care sa aiba un flow interior, sa nu aiba margini rigide ci sa includa schimbarea si provocarea.  Vrem sa chestionam  concepte ca sait specific, periferie – centru, depasire/migrare,  in ideea explorarii unor spatii fizice, mentale si culturale noi. Unul dintre obiectivele noastre fiind sa intelegem cum poate un act artistic sa produca schimbari reale intr-un anumit context si mediu social.

2014  Dans Performance ( performer ) in cadrul proiectului “The fall of rebel Angels” de Catherine Galasso  -  ZonaD, Bucuresti
https://www.youtube.com/watchv=FGhIClIwxOY&list=UU0fsG3asyHH60hBZRCVjfkw

-‘Asocieri arbitrare’- Dans performance/experiment- impreuna cu Vlaicu Golcea, invitat poetul Mugur Grosu  -  Galeria Imbold, Bucuresti   https://www.youtube.com/watch?v=5aa87nrFlks

Filmed faces

303 Filmed Faces …

https://www.youtube.com/watch?v=3kTcPZ8_0xY

It is a project
about portraits of common peoples around me. About their views, ways of looking
and presence. About our
spontaneous relation, connection, and
communication. There are peoples all around me that I am not able to
contemplate because I am in hurry having so many things to do. I rather prefer to
call this project a very personal one, closer to a deep inner need like: to rediscover
my capacity to empathize with the others, or to have a profound eye to eye
contact, if it’s possible.
Seeing, comunicating
and not just watching the others is more important.
After I
asked more than 300 persons to give me their faces, without any choreographic
demanding, I can say that, I regained my own face/portrait. The satisfaction of
rediscover my shapes, my view throw the other view, in this mutual agreement,
in this exchange ( not necessary an equal
one) it was incredible full of pleasure and meaning.